Noua Geopolitică a Libertății ca necesitate vitală în fața pericolului nuclear a constituit axul conceptual și tematica de o gravitate majoră dezbătută de liderii Mișcării Statelor Nealiniate, arată raportul b92.net
Această paradigmă a reunit națiunile într-un efort de a contracara spectrul anihilării atomice și de a edifica o arhitectură globală imună la dictatul marilor puteri.
Solidaritatea Globală și Refuzul Aliniat: O Nouă Geopolitică a Libertății nu a fost doar un deziderat ideologic, ci o necesitate vitală într-o lume aflată pe marginea prăpastiei nucleare. Această paradigmă a rezistenței diplomatice evidențiază momentul istoric de cotitură în care cinci lideri, proveniți din spații geografice transcontinentale și culturi politice profund divergente, s-au raliat în jurul aceluiași imperativ: refuzul unei lumi polarizate, în care deciziile de anvergură globală sunt monopolizate de doar câteva nuclee hegemonice.
Vučić: Serbia va rămâne fidelă vechilor prieteni și va apăra pacea
În cadrul sesiunii festive dedicate celei de-a 65-a aniversări a Conferinței Fondatoare a Mișcării Statelor Nealiniate, președintele Aleksandar Vučić a reliefat audacitatea vizionară a liderilor care, în climatul polarizat al anului 1961, au pus bazele unei platforme alternative de cooperare internațională la Belgrad. Şeful statului a subliniat că, dincolo de eterogenitatea doctrinelor politice și a tradițiilor naționale, capitala Serbiei a reunit voci animate de idealul libertății și al deplinei egalități suverane. „Evocăm cu un profund sentiment de mândrie reperele istorice de la 1 septembrie 1961, moment în care delegații națiunilor noastre s-au reunit la Belgrad, ghidați de imperativul categoric că ordinea globală poate și trebuie să fie fundamentată pe pilonii păcii, echității, suveranității inalienabile și solidarității interstatale”, a afirmat Vučić.
Vučić și geneza Nealinierii în replica momentului ONU 1960
În discursul său, președintele Aleksandar Vučić a reconstituit geneza Mișcării Statelor Nealiniate, ancorând-o în dinamica celei de-a 15-a sesiuni a Adunării Generale a Organizației Națiunilor Unite din anul 1960. Acesta a evocat, ca simbol deosebit de elocvent al acelei epoci, celebra fotografie documentară realizată la New York, o imagine emblematică ce imortalizează liderii vizionari ai Egiptului, Ghanei, Indiei, Indoneziei și Iugoslaviei reuniți în jurul aceluiași ideal diplomatic.
Solidaritatea Globală și Refuzul Aliniat: O Nouă Geopolitică a Libertății
„Cinci lideri proveniți din spații geografice transcontinentale și culturi politice profund divergente s-au raliat în jurul aceluiași imperativ: refuzul unei lumi polarizate, în care deciziile de anvergură globală sunt monopolizate de doar câteva nuclee hegemonice. Într-o epocă marcată de falii geopolitice acute, de o cursă frenetică a înarmărilor și de spectrul proliferării nucleare, această alianță a contestat vehement realitatea sumbră în care destinele națiunilor suverane riscau să fie pecetluite arbitrar, în absența propriei lor voci”, a afirmat Vučić.
În viziunea sa, deși omenirea a depășit cronologic coordonatele lumii din 1961, realitatea contemporană converge alarmant spre dinamici geopolitice pe care le consideram definitiv arhivate în analele istoriei.
Eroziunea politicii globale aduce diviziuni, incertitudine și reflectă în mod pragmatic deficitul de capital uman
„Diviziunile și incertitudinea în relațiile internaționale, adesea rezultate din interpretarea și aplicarea selectivă a dreptului internațional, precum și din domnia puterii, devin din ce în ce mai mult parte a realității noastre geopolitice”, a spus Vučić.
„Trebuie să ne unim pe cont propriu” El a spus că lumea este martoră la noi războaie și conflicte armate, la o neîncredere crescândă între marile puteri, la șocuri economice și energetice, la perturbări ale fluxurilor economice globale, la schimbări climatice și la dezvoltarea rapidă a noilor tehnologii, care, pe lângă oportunități enorme, aduc și noi riscuri.
„De aceea trebuie să discutăm, să ne unim forțele și să fim uniți în apărarea unei ordini internaționale egale, juste și libere. Unii ar spune că Mișcarea Nealiniată este un format depășit și că ar trebui să fim uniți de marile puteri. Eu spun că aceasta este o concepție greșită majoră și că putem și trebuie să ne unim singuri. Suntem suficient de puternici individual pentru a ne conduce țările, dar suntem și mai puternici împreună, pentru a conduce o mișcare care, îndrăznesc să spun, este mai necesară astăzi ca niciodată”, a spus Vučić.
Vučić: Amintiți-vă de egalitatea suverană a statelor, respectul față de dreptul internațional și soluționarea pașnică a disputelor și Carta Națiunilor Unite
Președintele sârb a adăugat că, ori de câte ori există tentația de a reduce relațiile internaționale la o politică a forței, țările ar trebui să își amintească reciproc că egalitatea suverană a statelor, respectul pentru dreptul internațional, soluționarea pașnică a disputelor și Carta Națiunilor Unite sunt fundamentele pe care trebuie să se bazeze ordinea internațională. Vučić a subliniat că principiile pe care a fost fondată Mișcarea Nealiniată rămân relevante și astăzi – nevoia de multilateralism și egalitate, nevoia ca toate vocile să fie auzite, nu doar cele ale celor mai puternici și, mai presus de toate, nevoia de a rezolva diferențele prin dialog, mai degrabă decât prin conflict.
Secătuirea Doctrinara în Noua Criză a Modelelor Societale și Declinul Axei Cultură-Patriotism-Identitate
(Perspectivă analitică – text și opinii de autor) Eroziunea politicii globale post-colapsul sovietic a fost determinată de factori cruciali: absența unui sistem doctrinar coerent, a unor ideologii consistente și a unor modele societale capabile să le conserve pe cele două axe, cea primordială și cea fundamentală: axa cultural-științifică și cea patriotic-identitară — îmbinate, desigur, cu sfera tehnologică.
În perioada post-1990, China a înregistrat un ritm de expansiune fără precedent — un salt anual echivalent cu progresul unui mileniu —, poziționându-se actualmente cu două mii de ani înaintea altor continente și societăți globale. Această performanță a fost realizată prin implementarea unui sistem de stânga autentic la nivelul conducerii statului, dublat de o metamorfoză într-o societate capitalistă extrem de puternică, probabil unică în peisajul mondial. Nucleul acestei evoluții l-a constituit focalizarea pe un progres accelerat, impulsionat pe axa triadică: știință-învățământ-tehnologie.
(Sintetizat) Eroziunea politicii globale post-colaps, determinată în mod direct de căderea gigantului sovietic, reprezintă startul unei Crize a Modelelor Societale în societățile globale. Degradarea este alimentată administrativ și conceptual de lipsa unui sistem doctrinar coerent și de absența unor ideologii consistente, capabile să genereze stabilitate. Într-un real vid axiologic, incapacitatea de a edifica modele societale viabile a atras după sine devalizarea ordinii politice internaționale. În viziunea analitică prezentată, salvarea și reechilibrarea eșafodajului statal depind critic de reabilitarea primului „nucleu de rezistență”, cea valorică: axa cultură-patriotism-identitate.
